Unde aţipesc suflete

Sprijinită de stâncă,
femeia cu năframă albă,
rochia roasă de molii
aştepta.
cu privirea pierdută
în larg de mare,
cu mâna pe lopată
un coş de paie
îşi cufunda tălpile
în nisip.
poate aduna cu lopata
suflete ascunse în nisip
şi le aşeza sfios în coş
sau
poate aştepta trupurile
celor morţi şi mulţi
ce ies din mare
se opresc pe mal
fără să îi aştepte cineva
totuşi, era ea acolo
le făcea o locuinţă
în nisip, cu lopata
apoi, le lua sufletele
le punea în coş
şi făcea cu ele
ocolul pâmântului
desculţă