Arhive pe etichete: durere

Aripi de spin

În cer nu mai locuiește nimeni.
niciun mirean pierdut de viață
nu strică ce a început liniștea.
vitraliul se izbește de stele
cu forța unui bulgăre de ceară
îngropat sub straturi de oase,
ale vieții oase roase de Cerber.
nu a găsit sâmburi de caiși.
îngerii și-au uscat lacrimile
cu veșminte de fecioare
întinate de ochii muritorilor.
nimeni nu le cunoaște drama,
nimeni nu știe de unde vine ploaia
de fapt.
e un iz de scorțișoară în cimitir.
de când s-au sinucis îngerii,
Dumnezeu își plânge singurătatea.
nici păsările nu mai vor cerul
zoltc3a1n-k-bartha
Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Nu pedepsi pământul

Nu te-nvăța să ai răbdare
cu plânsul,
lasă-l să iasă din colivie
fără să-l fereci în măr
de teamă că Eva
n-o să-l găsească.
nu-ți învăța lacrimile
să aibă răbdare cu tine,
ia primăvara de mână
să te însoțească
chiar și-n caverne
sau când pășești
pe pletele blonde ale toamnei
obosită de furtuni și
de prunci decăzuți.
cum îți rabdă pământul lacrimile?
nu-l pedepsi cu amarul tău,
nu vezi că afară deja plouă?
ieși la fereastră,
acolo se plânge.
în pat se naște doar dragostea.
lasă durerea să rămână
dincolo de sticlă

Francis Rowbotham

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Mor în universul meu

Pământule, de mă iubeşti cum te iubesc eu,
lasă să-mi crească flori de liliac şi de iasomie 
când mă vei înveli.
am văzut moartea 
purtând ochelari de soare 
şi acelaşi baston, 
să nu se lase doborâtă 
de greutatea sufletelor adoptate.
mă pândeşte şi nu mă lasă să iubesc,
să răstorn Carul Mare 
să zbor odată cu rândunicile.
ne naştem singuri, 
trăim singuri, 
murim singuri.
de când viaţa se traduce prin moarte?
uneori, mor în universul meu,
alteori, mă sting în al tău.
mereu uit că nici nu m-am născut

548945_10151245333869449_298077197_n

4 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Suflete închise între coperte

Nimeni nu s-a gândit câte suflete pot încape
într-un cămin unde-şi duc traiul
unul, doi oameni mărunţi.
nimeni nu s-a gândit
că alte suflete stau uitate,
prăfuite într-o colţ de odaie,
înghesuite unele peste altele,
printre pagini rupte,
răsfoite, citite şi înţelese
pe jumătate sau deloc.
puţini citesc printre rânduri.
câte vieţi sunt martore vieţii noastre
fără a spune ceva, fără a ne deranja
din banalul cel de toate zilele?
tăcerea lor vorbeşte pentru ele,
ne-ar alina durerile doar să le ţinem
în palme.
prea des uităm că viaţa nu e decât
un jurnal pe bilete de autobuz,
cine e Wara sau femeia lui Yerotunga,
că există un prag de sus şi unul de jos,
între surâsul meu gothic şi maluri de gând.
lacrimile, dinţii albi ai durerii,
se preling peste epistole târzii,
gânduri pe jos, în preajmă doar risipă
de destine.
a mai rămas doar o treaptă
până la roua din rai.
trecutul a murit
cu clipele mele încurcate în părul cărunt
mor… mă înalţ… am ajuns… rămân!
la magazin – cu ninsoarea dintre noi…
e dulce sfârșitul când zbaterea nu mai are vreun sens.
câte suflete ne sunt aproape, ne stau în casă,
prieteni dragi
şi noi ne plângem că singurătatea ne omoară.
mereu uităm să deschidem Sipetul.

Jan_Davidszoon_de_Heem_-_Still-Life_of_Books

Un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Eram atât de aproape…

Eram atât de aproape
să prind un fluture de-o aripă
şi să-l întreb dacă nu vrea
să ne unim zborul,
să alergăm amândoi prin lume,
deasupra, dedesubt de curcubeu,
până la apocalipsă,
pretutindeni unde găsim
un crâmpei de verde.
erai atât de aproape,
când ai văzut că-s ciungă,
să-mi desenezi o aripă
în cafeaua rece
pe care o găseai
doar pe străzile
din Memphis.
ne ţineam de mână
de teamă să nu cădem
de pe Pegas.
era timpul nostru şi era
atât de aproape de noi.
acum e iarna pe uliţă iar,
la tine plouă
şi aripile ţi se lipesc

3886625_d790_1024x2000

3 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

O zi de 10 ca o gaură neagră

In memoriam Ricuţa Ionescu (Încă un înger aţipit…)

Ce cuvinte, ce îmbrăţişări ar trebui inventate,
pentru a alina durerea unui suflet ce-l plânge
pe altul?
Nu mai vărsa lacrimi, mamă, nu mai vărsa,
un spirit ludic ca al ei, n-ar vrea s-o plângă cineva,
rare, rare sunt în lume fiinţe calde cum era ea.
Bucură-te, mamă, şi-a văzut nepoata
şi-a strâns-o în braţe, ca pe-al ei odor,
i-a cântat de Călineşti, viaţă şi amor,
nu i-a spus de moarte, durere sau că-i va fi dor.
Cum s-alini un suflet ce-n noapte strigă pe altul,
de parcă, pentru cea din urmă oară, s-ar îmbrăţişa?
nu mai plânge, mamă, n-a plecat departe,
ţi-a fost mai mult decât o soră,
dragostea voastră nu se-mpiedică de moarte.
Nu mai vărsa lacrimi, mamă, nu mai vărsa,
zâmbeşte la gândul că e deasupra ta…

2 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Lecţie despre schimbare

Nu ştiu ce e mai important,
dacă să-ţi schimbi trecutul
sau să ai o idee despre ce înseamnă
viitorul.
poate ce va urma e o continuare a trecutului
şi atunci, nu-ţi rămâne decât să te întrebi
de ce durerea e o stare continuă.
în singurătatea literelor, a cărţilor
care au ajuns să te sufoce,
poveşti de dragoste fără happy end,
îţi spui că mai bine ai fi o poveste
decât să te trăieşti pe tine,
uitând, în final,
propria-ţi viaţă.
n-ar fi rău să vezi că mai există
şi alte zile după viitorul
de mâine.
schimbă povestea cu alta.
ştiu că nu-ţi plac coşmarurile

5 comentarii

Din categoria Blog