Apă pe mâini

Niciodată nu mi-au plăcut podurile
n-am trecut nici dedesubt, nici deasupra lor
ştiam că acolo e capătul
şi voi ajunge în ape.
de m-ai ţine de mână
mi-ar muri teama
cu tine mi-aş împlini destinul
aş trece într-o altă etapă a vieţii
dincolo de ea.
de ce mă laşi să mor,
străinule?
când mă vei căuta,
vei rămâne cu apă pe mâini

Ideea

În fiecare vis al tău despre mine
apar peşti morţi pe malul mării
tot nu-nţelegi
de ce nu mai vezi verde nicăieri
cafeaua e mereu amară
sau pescăruşii te ignoră.
m-ai alungat, străinule,
sunt umană şi reală,
e singura mea vină.
m-ai depărtat
când mi-ai simţit intensitatea
focul şi ideea de a fi,
străinule,
nu mă poţi nega,
destinul
e scris
în literele tale