Eram atât de aproape…

Eram atât de aproape
să prind un fluture de-o aripă
şi să-l întreb dacă nu vrea
să ne unim zborul,
să alergăm amândoi prin lume,
deasupra, dedesubt de curcubeu,
până la apocalipsă,
pretutindeni unde găsim
un crâmpei de verde.
erai atât de aproape,
când ai văzut că-s ciungă,
să-mi desenezi o aripă
în cafeaua rece
pe care o găseai
doar pe străzile
din Memphis.
ne ţineam de mână
de teamă să nu cădem
de pe Pegas.
era timpul nostru şi era
atât de aproape de noi.
acum e iarna pe uliţă iar,
la tine plouă
şi aripile ţi se lipesc

Lecţie despre întunericul din noi

Oricât am nega, avem cu toţii ceva de ascuns.
un loc întunecat bine pitit în interiorul nostru,
pe care nu vrem să-l facem cunoscut lumii,
pe care, de cele mai multe ori, îl ascundem şi de noi.
ne prefacem că elefantul din mijlocul
camerei nu există, că totul e cum nu se poate mai bine.
acoperim totul cu un strat subţire de curcubeu
şi poate că e mai bine să emailăm totul,
unele unghere din noi sunt mai întunecate
decât s-ar aştepta până şi îngerii nopţii.
spaima necunoscuţilor ar fi cea mai neînsemnată,
cel mai mult s-ar speria sufletele noastre
şi nu am mai putea trăi cu noi
la gândul că propriul întuneric te poate doborî.
poate de asta, e atât de aşteptat curcubeul

Până la finele timpului, eu…

Braţele mele s-au ticluit
de la naştere
după forma corpului tău,
zâmbetul mi s-a întipărit pe suflet,
să fie mănuşa ce te poartă
peste pământ, prin cer şi pe ape.

Ochii mei au răscolit curcubeul
în odiseea lor, au înşelat natură şi fluturi
de teamă să nu-i găseşti doar noaptea
pe cer şi să-i confunzi.
le-am dat verdele mării
să-ţi fie drag să te scalzi în ei
am aruncat un punct de moarte
din viaţa trecută în ei, ca un vârf de ac
să nu ai îndoieli, de-atunci
dormi pe gândul meu.

Ochii mei răstoarnă lumea
să-ţi vadă făptura.
m-am născut din nou
să-ţi retrăieşti povestea
în iris verde

Să nu mă uite copilul

Nu mă spânzura Doamne de curcubeu
nu vreau să văd de sus durerea
brazilor mei din copilărie
mâine vor simţi căldura infernului
când va clătina din cap pământul
înspre lună.
nu vreau să mă uite copilul
sau să mă creadă plecată în lume
vreau să fiu jos,
să-mi ţin copilul în braţe
înainte de căldura dezastrului
să o simtă pe a mea

(poem din volumul Sipetul din Călineşti)