Arhive pe etichete: cerneală

De câte ori te scriu, te şterg

Acum un sfert de veac,
un stilou şi o carte
m-au fascinat, erau pe-o tavă
şi le-am furat.
le ţineam, strâns la piept,
ca şi cum erau firul
ce mă leagă de viaţă.
am început să scriu,
să curgă cerneala,
paginile au prins suflet,
cum se adună tristeţile
pe frunte.
de-o vreme, nu pot întoarce fila,
parcă sunt Ana zidită în ea,
mâinile nu reuşesc să o mişte
nici înainte, nici înapoi,
ceas ce-a uitat ora.
un singur cuvânt chinuie albul.
te şterg, tată,
să pot da pagina,
bine că am ales atunci
şi radiera

4 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Sub clar de haos

Când vine miezul nopții
îți voi intra în sufet
să-mi spun povestea de peste zi,
să văd cât de neagră
ți-a fost cerneala
când nu ai scris despre mine.
voi sta pitită până la răsărit,
apoi, mă voi pierde,
să albăstresc scrierea altui liliac,
să te scap de haosul meu.
îmi vei ierta plecarea,
străinule,
nu-i așa?

Un comentariu

Din categoria Străinului