Alt gust

Nu mai beau cafea,
străinule,
de când nu mi te-ai mai arătat,
are gust de tine, plin de dor,
de ploaie de nord şi de apă de mare.
mi-am cules lacrimile în ceaşcă
să-ţi arăt mărturia aşteptării mele,
nu mai am loc să-mi depăn tristeţea ,
cele şapte ceşti sunt pline de mine acum,
de urme de pământ, de pe tălpile goale,
din locurile prin care te-am căutat,
am să alerg după elixirul tinereţii,
deşi nu vreau să fie o clipă
fără imaginea ta.
mi-e dor de zilele din poala mamei
când nu ştiam de tine,
străinule.

Dor de tine, străinule

Totuşi,
mi-e dor de tine, străinule,
de cafea, de luna din fereastră
ce se plimbă pe mările tale.
nu te ştiu, nu te vreau ca idee,
mi-am lăsat trăirea
să te poarte de mână
până în nord
să vezi cum îmi flutură părul
la vederea ta,
cum ochii mei nasc verde,
buzele ascund un zâmbet.
zâmbet de noi.
nu-mi faci o cafea,
străinule?

Gândurilor tale

Te rog,
spune gândurilor tale
să mai tacă,
să nu mă bântuie atât,
nu am timp să le ascult
aceeaşi poveste despre cafea.
ele nu se schimbă
după cum bate vântul în nord,
doar tu eşti ca marea şi
omori cuvântul.
totuşi, nu îţi mai tace
gândul de mine.
ai uitat,
străinule,
farmecul meu e verde
numai să mă imaginezi
şi te îmbolnăveşti

Vis de vară

E ora când se nasc îngerii,
începe povestea
la o cafea amară,
altfel, nu ai vedea frumosul.
e ora când
uităm steaua pe cer
nu avem nevoie de lumină
să ne citim.
străinule,
tu știi cum se nasc
îngerii?

Cheia

Când te caut
fugi de mine,
străinule,
ajung să te găsesc în vis.
ştiu te întrebi cum;
oare e doar
secretul cafelei mele
și lingurița e cheia
ce îmi scrie
pe unde te pierzi

Cafea

În fiecare dimineață,
te aștept pe bancă
să bem cafeaua
din apă de mare
îndulcită doar de buzele mele.
străinule,
dacă îți place amară,
să știi că dorul meu
poartă uneori
numele pelinului