Timpul când se bate toaca

Din vârf de măr ionatan
satul stă întins la picioare
de parc-ar cere îndurare
pentru mine
nu bag de seamă
muşc din fruct cu nesaţ
apoi
îmi mişc mâinile spre cer
în ritm de toacă
încerc să o prind de mână
pe Eva care aleargă pe cer
cu degetele apăsate pe urechi
să fie surdă la cântecul lemnului
se uită galeş la mărul din mâna mea
îmi face din ochi
ochi negru de prea mult praf
mă-nec cu aşchia de măr
satul dispare
copacul e undeva în altă lume
singur
pe timpul când se bate toaca
Eva râde, îmi întinde mâna
râsul ei îmi aminteşte
cum niciodată nu m-am înecat
cu bobul de strugure
cât de mult
îmi plăcea să alerg prin viţa-de-vie