Nu luăm nimic cu noi dincolo.
nici casele pe care
nu reuşim să le plătim
într-o viaţă, uneori nici în două.
nici maşinile care ne trimit direct
în alte realităţi şi nu la destinaţia aşteptată,
nici banii pentru care unii
ridică altare şi-şi aşteaptă prietenii
să le admire seifurile.
tot ce luăm cu noi dincolo
sunt zâmbetele.
pe patul din urmă, nu ne amintim
ce funcţie am avut, de la ce firme
ne-am îmbrăcat sau în ce maşini
ne-am arătat bogăţia.
ne amintim câte suflete ne-au zâmbit.
ţie când ţi s-a zâmbit ultima dată?
Raluca Pavel 