Arhive pe categorii: Străinului

De negăsit

M-am născut cu stele în păr,
cu zăpadă în ochi,
apă de mare pe buze,
m-am născut bătrână.

am degetele negre,
de cât am căutat moartea
prin toate ascunzişurile
în zadar

m-am sinucis înainte să te naşti
de teamă că nu am să merg alături de tine
niciodată.
m-am sinucis să-mi păstrez visul despre noi
viu

4 comentarii

Din categoria Străinului

Întuneric

Sunt obosită de viaţă,
atât de obosită încât lumina
mă tulbură
îmi pierd minţile în fiecare
licărire
se închid ca într-un glob
ce îţi apasă plămânii
nu mai pot respira,
poate şi viaţa e obosită
de mine
de visuri născute moarte
aşezate cu grijă sub pământ,
mi-e locul lângă ele,
în curând,
străinule,
sufletul tău nu-mi va mai lumina
decât umbra

3 comentarii

Din categoria Străinului

Cruce, te port

Vin din ape,
din adânc de iad,
am mâinile rupte,
crucea de piatră
nu mi te-a găsit.
mi-atârnă umărul,
am prins zâmbetul
pleca după degete,
l-am prins în dinţi,
ascuns de văz
sub glugă.
te caut,
străinule,
deşi colind iadul
de la fierea altuia
pâna la ultimul Om.
nimic nu mă doboară,
la nevoie, eu dărâm orice,
mai puţin sufletul tău.
am sânge rece,
străinule,
de când alerg prin iad,
nu mă opreşte un spin,
să port crucea,
când e vorba de tine,
masca mea fragilă
rupe ideile altora,
îţi spun un secret,
străinule,
când e vorba de tine,
devin de oţel

Un comentariu

Din categoria Străinului

Rupere de nori

Nu am ce lăsa în urmă
decât umbra.
s-a răsucit lumea
de când mama
mi-a cântat întâia oară
la picior de martie
altceva decât o ploaie infernală.
am acelaşi dor de viaţă
în spatele cerului,
o teamă de camere goale
cu formă de suflet,
un ochi trist
întins înspre stele.
scriu şi rup cuvinte,
la ruga ta,
străinule,
din ura celorlalţi,
nu am ce lasă după mine,
poate doar umbra unui vis
plecat într-o altă
primăvară

4 comentarii

Din categoria Străinului

Confesiune

Mi-a intrat un spin în talpă
mi-am aşezat degetul pe buze
să nu-mi auzi durerea.
mi s-a lipit de suflet
oprind cuvântul,
nu mă lăsa să te scriu,
străinule.
îmi tremurau genele
lacrima mea să te anunţe
pot dărâma orice zid,
numai să ajung la tine
sunt trandafiri mii
nu toţi spinii ucid

2 comentarii

Din categoria Străinului

Povestea continuă

„Zidurile de cărămidă sunt acolo pentru un motiv. Zidurile de cărămidă nu sunt acolo pentru a ne ţine pe noi afară; zidurile de cărămidă sunt acolo pentru a ne da o şansă să arătăm cât de mult ne dorim ceva. Zidurile de cărămidă sunt acolo pentru a-i opri pe cei ce nu vor lucrul acela suficient de mult. Ele sunt acolo pentru a-i opri pe alţii.” (Randy Pausch)

Povestea străinului continuă!

7 comentarii

Din categoria Străinului

Poftă

Străinule,
azi am poftă de joacă.
poate, pe seară
jucăm un şah
să vezi cum regina
te atacă din toate părţile
cum fac, uneori, amintirile.
te chinui să te fereşti cu un pas,
să nu uiţi, regii nu dau înapoi.
poţi veni pe un cal alb sau negru
să fii atent, să nu calci pe mine
nebunii mei mă păzesc fidel.
dacă eşti cuminte,
îţi voi dărui o pisică neagră,
drept consolare,
are ceva din nebunia stăpânei.
ah, cât îmi place să mă joc cu tine,
străinule

Scrie un comentariu

Din categoria Străinului

Joc

De cele mai multe ori
te întrebi dacă ţie îţi scriu.
te convingi cu fiecare literă
ce se prelinge din vârful peniţei,
stai la pândă după vreun înţeles
ascuns sau pe care îl poţi descifra
doar tu.
zâmbeşti într-o parte, în dreapta,
fugar, cât să nu vadă nimeni,
la final să dai sah-mat.
şi dacă te înşeli,
străinule?
să nu rupi petale de margaretă
ca să afli.
ai putea zâmbi şi în stânga.
sau deloc.
dacă le-ai rupe poate ai afla
că nu doar te scriu
sau, eu ştiu?

8 comentarii

Din categoria Străinului

Cercul

De mică desenez semicercuri
la capătul de jos, adun frezii,
un pat din alge şi licurici,
la cel de sus, îmi pun deoparte
fiecare vis, gând despre tine,
doruri nespuse şi zâmbete.
străinule,
de mică nu am fost completă,
te-am aşteptat ani după ani,
fie-ţi milă de un suflet pribeag,
pune capăt suferinţei mele,
hai să conturăm azi
întregul

3 comentarii

Din categoria Străinului

Spre tine

Toate gândurile mă duc în visul tău
mă târăsc ca pe o sclavă,
lanţuri la mâni şi picioare.
mă împiedic de vârfurile munţilor,
tălpile mele înroşesc gheaţa,
trupul mi-e vlăguit,
ochii mi-s roşii de plâns,
doar în păr mai am stele.
străinule,
cum mă poţi iubi aşa?
mi-ai omorât frumuseţea,
să nu mă laşi
să fac drumul înspre tine
în zadar

3 comentarii

Din categoria Străinului