Arhive pe categorii: Străinului

Trecere

Azi e una dintre acele zile,
în care mă poți căuta în pământ,
mă duc să-mi odihnesc gândul,
naște prea mult haos sub ploaie.
azi degeaba mă strigi,
am nisip în urechi
și pânză pe ochi.
nu încerca nici să mă vezi,
azi sunt peste tot
sau niciunde.
azi nu știu cine sunt,
poate sunt tu,
umbra ta,
ori un gând în pământ.
lasă-mă așa.

2 comentarii

Din categoria Străinului

De dincolo

Sunt femeia de după gratii,
fără cer deasupra frunţii,
fără iarbă sub tălpi.
mi-am ucis sufletul
iubindu-te
pe tine,
pentru că te-am visat
dinainte să mă nasc,
înainte să vezi soarele.
sunt femeia de după gratii
de când am culcat optul
pentru tine

Scrie un comentariu

Din categoria Străinului

Verde

Uneori,
mi-e așa de frică de viață
încât mi-aș ridica o casă
în teiul de sub pământ.
teiul despre care tu nu știi nimic,
n-am vrut să-ți povestesc,
să crezi că mă cunoști,
străinule,
mă urcam verile în el
să văd de pot atinge
Calea Lactee
cu verdele din ochi

2 comentarii

Din categoria Străinului

De negăsit

M-am născut cu stele în păr,
cu zăpadă în ochi,
apă de mare pe buze,
m-am născut bătrână.

am degetele negre,
de cât am căutat moartea
prin toate ascunzişurile
în zadar

m-am sinucis înainte să te naşti
de teamă că nu am să merg alături de tine
niciodată.
m-am sinucis să-mi păstrez visul despre noi
viu

Scrie un comentariu

Din categoria Străinului

Mă lepăd de tine

Cu cât vreau mai mult
să mă lepăd de tine,
cu atât îmi simt zâmbetul de departe,
parcă vrei să am confirmarea
că nu eşti doar un vis.
poate nu eşti şi dacă e aşa,
nu e tocmai bine pentru tine.
iubirea mea sufocă, arde,
îngheaţă, vibrează, te ridică,
e mereu mai puternică, mereu alta,
întotdeauna acolo, aşteptându-te.
totuşi, mă lepăd de tine,
străinule,
pentru că îţi simt lipsa

6 comentarii

Din categoria Străinului

Alfabetul sufletului

Şi, uite-aşa, câteodată,
când mi se face dor de tine,
te scriu.
nici eu nu-mi înţeleg scrisul,
cuvintele-s într-o limbă
necunoscută mie,
literele nu seamănă cu nimic
în afară de fum.
străinule,
sufletul are alfabetul lui,
nu vorbeşte, nu scrie.
doar ia foc
când îşi aminteşte de tine

Un comentariu

Din categoria Străinului

Până la finele timpului, eu…

Braţele mele s-au ticluit
de la naştere
după forma corpului tău,
zâmbetul mi s-a întipărit pe suflet,
să fie mănuşa ce te poartă
peste pământ, prin cer şi pe ape.

Ochii mei au răscolit curcubeul
în odiseea lor, au înşelat natură şi fluturi
de teamă să nu-i găseşti doar noaptea
pe cer şi să-i confunzi.
le-am dat verdele mării
să-ţi fie drag să te scalzi în ei
am aruncat un punct de moarte
din viaţa trecută în ei, ca un vârf de ac
să nu ai îndoieli, de-atunci
dormi pe gândul meu.

Ochii mei răstoarnă lumea
să-ţi vadă făptura.
m-am născut din nou
să-ţi retrăieşti povestea
în iris verde

7 comentarii

Din categoria Străinului

Amprenta zeilor

Gura ta are o formă ciudată,
îţi ghicesc albul dinţilor sub buzele
lipite amintind de-un oval vertical,
picătură de ceară ce a greşit calea.
nu le poţi desprinde una de cealaltă,
stau împreunate peste dinţi
precum ni-s gândurile,
chipul tău are de la începuturi
aceeaşi poveste fără vreun tremur.
nu-ţi vorbesc decât ochii a fericire sau a iad

cum să-mi cânţi dragostea,
când zeii ţi-au pecetluit buzele?
ei ştiu
uneori
nu e nevoie de cuvinte

3 comentarii

Din categoria Străinului

Gelozie

Numai gândul că ai putea vedea un alt cer decât mine
mă face să-mi afund tălpile în noroi, să-ţi dăruiesc
o altă eu, una după care nu ai întoarce nicicând
gândul, din mersul săltăreţ, sprinten, cum ţi-e pulsul,
să ai un motiv de nu mă recunoşti când lipsesc stelele.
cu nimeni altcineva nu ai mai scrie dragostea
cu pete de cerneală roşie, ce se scurge în vene
când faci căuş palmelor mele dintr-ale tale.
mi-e teamă să nu te pierd în ochiul de apă
ce se adună la fereastră în dimineţile ploioase,
să nu mi te soarbă vreun hulub rătăcit şi însetat,
în speranţa unei vieţi ce nu se termină dincolo de cer.
ţi-aş oferi oricând o scuză în lipsa iubirii tale,
numai de-ai rămâne pur, cum te-am desenat în visul din copilărie.

2 comentarii

Din categoria Străinului

Sub pământ

E-atâta linişte în jurul meu
de-aud tânguirea lunii,
bocitoarea
de dincolo de cer.
mă-ntreb, străinule,
e moartea promisă la-nceput?
nu-i nimeni să-mi vadă
lacrima ce se apleacă
spre pământul ce-mi va ţine de cald
la noapte.
nu-i nimeni să mă ia de mână,
să-mi arate o stea căzătoare,
să o prindă,
să mi-o arunce în ochi
sub pământ să nu fie
întuneric.

6 comentarii

Din categoria Străinului