Arhive pe categorii: Cărțile mele

Orbire

Fântână cu apă tulbure,
în tine mă vedeam odinioară
cea mai frumoasă femeie,
cu visuri așezate mai sus de cer,
multe și toate posibile;
naiv copil, mereu pe alt mal,
mereu pe alt râu,
pe altă poveste,
crezând că e același cer
peste tot

Dor de...

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Departe în mine

Azi îmi lipsesc mie însămi,
nu tu chip, nu tu gânduri,
doar pași care mă poartă.
nu știu înspre ce mă îndrept,
mi-aș coase genele de cer,
să am mereu ochii deschiși,
să mă feresc de măști cu chip de oameni,
de oameni cu înfățișare de rai.
mi-e frică să nu mă mai găsesc,
deși la sfârşitul fiecărei călătorii,
tot de mine am dat mereu.
nu știu unde sau cum să mă caut
în normal,
deși-s statornică
asemenea unei flori a soarelui
în nestatornicia mea

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Aripi de spin

În cer nu mai locuiește nimeni.
niciun mirean pierdut de viață
nu strică ce a început liniștea.
vitraliul se izbește de stele
cu forța unui bulgăre de ceară
îngropat sub straturi de oase,
ale vieții oase roase de Cerber.
nu a găsit sâmburi de caiși.
îngerii și-au uscat lacrimile
cu veșminte de fecioare
întinate de ochii muritorilor.
nimeni nu le cunoaște drama,
nimeni nu știe de unde vine ploaia
de fapt.
e un iz de scorțișoară în cimitir.
de când s-au sinucis îngerii,
Dumnezeu își plânge singurătatea.
nici păsările nu mai vor cerul
zoltc3a1n-k-bartha

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Nu pedepsi pământul

Nu te-nvăța să ai răbdare
cu plânsul,
lasă-l să iasă din colivie
fără să-l fereci în măr
de teamă că Eva
n-o să-l găsească.
nu-ți învăța lacrimile
să aibă răbdare cu tine,
ia primăvara de mână
să te însoțească
chiar și-n caverne
sau când pășești
pe pletele blonde ale toamnei
obosită de furtuni și
de prunci decăzuți.
cum îți rabdă pământul lacrimile?
nu-l pedepsi cu amarul tău,
nu vezi că afară deja plouă?
ieși la fereastră,
acolo se plânge.
în pat se naște doar dragostea.
lasă durerea să rămână
dincolo de sticlă

Francis Rowbotham

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Întors

Mi-a spus cineva că în momentul
în care voi începe să te uit,
voi scrie cu adevărat.
păcat că ești jumătate din alfabet
si mâna mea dreaptă.
mereu e liniște, o tăcere cu care
sunt obișnuiți doar cei de peste pod.
niciunul dintre noi nu zice nimic,
de teamă să nu fie interzis.
tu nu știi, străinule,
dacă mi-aș pune viața
în fotografii pe un perete,
m-aș întreba când ai luat chipul meu
și de ce mie mi-au mai rămas
doar ramele.

Frida Kahlo - Roots

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Înregistrări de la lansarea Străinului

2 comentarii

Din categoria Străinului

Poate…

6

Scrie un comentariu

14 mai 2013 · 10:02 pm