Arhive pe categorii: Cărțile mele

Locul unde îngerii ațipesc – a treia carte de poezii

Dragii mei,

Am așteptat mult momentul în care să vă pot anunța că a treia carte a văzut lumina zilei. Locul unde ațipesc îngerii a ajuns acasă, de unde a plecat, pentru a putea ieși în lume.

Nu va fi nicio lansare, dar piesa de teatru regizată pe versurile mele, de către Gina Kun și pusă în scenă de către membrii Asociației Let’s Act, înseamnă pentru mine mai mult decât orice lansare. Vă invit să vedeți frânturi din versurile, pe 8 martie, la Opera Comică din București, ora 19.00, piesa Locul unde îngerii ațipesc. Biletele se pot comanda pe www.facebook.com/AsociatiaLetsAct, iar detalii despre spectacol găsiți aici: https://www.facebook.com/events/474334276005636/?fref=ts.

Înainte și după piesa de teatru, puteți cumpăra și volumul de poezii, pe care îl veți găsi la intrarea în teatru. Tot acolo, dacă veți dori, puteți găsi exemplare din celelalte 2 cărți ale mele, Sipetul din Călineşti – Raluca Pavel șiStrăinului – Raluca Pavel. Niciuna dintre cărți nu se găsește în librării.

Coperta Locul unde ingerii atipesc

2 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Nu e nimeni

La mine în suflet nu e treaz niciun bărbat,
nicio femeie, doar un copil dă din picioare.
timpul doarme și îi adoarme,
visele lor devin o povară
pe care ochii mei
o suportă din ce în ce mai greu
fără să pună la adăpost rouă.
nedefinite, neîmplinite s-au închis în cufăr,
lângă ale mele
și-mi tulbură privirea.
la mine în suflet, nu vrea nimeni să trăiască,
să râdă, să-și pună inima la dospit
lângă a mea,
toți sunt vii, dar nu-i nimeni acasă.
la mine în suflet nu ațipește niciun bărbat,
nicio femeie. toți dorm.
doar versul dă din când în când
din picioare

3 comentarii

27 ianuarie 2014 · 3:14 pm

Îți mai aduci aminte viitorul?

Am amânat
să aflu cine sunt,
în ce limbă mă auzi,
o credință absurdă
că nu mă voi recunoaște decât
după ce mă vei răsfoi frunză cu frunză
în călătoria spre dincolo.
am vrut să-ţi strig despre noi
la fiecare pas de marș
al soarelui, dar nu am mai găsit
calea spre mine
în drumul către tine.
amân să aflu cine ești,
cine sunt,
am înțeles…
la început și la final,
iubirea nu este decât
o altă definiție a morții.
m-aş căuta
înainte să te găsesc,
dar viaţa a uitat să mă treacă
pe hartă

sala (441)

Un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Mi-ai fost acasă

Într-o vreme îți spuneam minunea mea cu chip de luceafăr;
apoi, încet-încet, când am văzut că sufletul ți-e cât universul
am renunțat la „mea”.
alte imagini îți treceau prin gând și le așezai pe hârtie,
poate niciuna nu-mi purta numele sau zâmbetul.
prea repede pentru a fi veșnic,
mi s-a făcut teamă de frig, întuneric, depărtare
am renunțat la luceafăr, uneori aveai o lumină rece
și eu rămâneam în beznă cu singurătatea lângă mine.
ți-am clădit un altar înalt și-am așezat cu grijă
flori de liliac pe el, așa cum se cuvine primită o minune.
atât de înalt, încât nu mai ajungeam să-ți sărut ochii mari
și nici o scară nu avea suficiente trepte
sau erau doar ude și tot alunecam,
plânseseră îngeri pe ele.
mi-e dor să-ți văd chipul în palmele mele
și să-mi fii realitate.
Tu mi-ai fost Acasă

387344_10150389746664449_197092357_n

Un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Eram atât de aproape

Eram atât de aproape
să prind un fluture de-o aripă
şi să-l întreb dacă nu vrea 
să ne unim zborul,
să alergăm amândoi prin lume,
deasupra, dedesubt de curcubeu,
până la apocalipsă,
pretutindeni unde găsim
un crâmpei de verde.
erai atât de aproape,
când ai văzut că-s ciungă,
să-mi desenezi o aripă
în cafeaua rece 
pe care o găseai 
doar pe străzile 
din Memphis.
ne ţineam de mână
de teamă să nu cădem
de pe Pegas.
era timpul nostru şi era
atât de aproape de noi.
acum e iarna pe uliţă iar,
la tine plouă
şi aripile ţi se lipesc

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Profeţii despre trecut

De fiecare dată când îmi amintesc de tine
şi nu se întâmplă rar, pentru că toate îţi poartă
mirosul de liliac şi misterul privirii,
mă trimit în viitor să văd cât de alb mi-ar fi fost
sufletul lângă tine şi încep să plâng încet,
în taină, ca o bătrână ce ştie că-i sunt numărate
zilele, dar nu are curaj să le spună nepoţilor
că moartea chiar există şi de-o vreme se pregăteşte
s-o îmbrăţişeze.
Poate te-ntrebi de ce plâng şi de ce nu aştept
ca viitorul să devină, încet-încet, prezent.
Uite de-asta-mi se preling lacrimile, dragule, drag,
viitorul în care mă trimit eu nu poate fi altceva decât fantasmă,
iar albul… albul meu ţine de mult timp moartea de mână

996641_779010325459497_1765550903_n

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Un altfel de exil

Te simt în mine
ca pe o rană deschisă, sângerândă uneori.
alteori, în vârtejul lumii, în întunericul din oameni,
te cicatrizezi, dar nu-ți părăsești locul.

parcă îmi tragi mereu semnale de alarmă
că nu ai să mă lași niciodată.
te port ca pe o icoană duminica
și mă minunez de fragilitatea ta,
când îți uit esența,
mă simt însemnată în inimă
cu un fier roșu și rușinos,
proscrisă muritoare.
oamenii râd, se miră, se dau înapoi,
calcă de-a dreptul peste tine,
se închină când văd
urmele tale în mine.
poate am să mă vindec odată și-odată de tine,
blestem ce-ți spui Sensibilitate

Durere atemporală

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc