Feedback

Visând despre tine – Ralucăi Pavel – Ciupercescu Mihail

Prin căutarea realului din vis,
visul fiind un tărâm aparte,
se pare că ai multe de admis
și vrând-nevrând vei scrie o altă carte.

O carte despre punți și despre salturi
între diverse maluri care străjuiesc
realul ce trăiește-n timp și prin alocuri
și-atemporalul vis deschis spre nefiresc.

Vei brăzda astfel pe cer de existențe
dâre despre zboruri ce le hrănește gândul,
vei da un curs și-un sens mirabilei esențe,
încarnării vieții ce-o găzduie pământul.

Și toate se vor duce departe-n orizonturi
transfigurând noi lumi clădite din cuvinte,
uitări rătăcitoare mustind prin anotimpuri
străfulgerate-n cele ce-au clocotit fierbinte.

Doar că-n final, atuncea când vei citită
de ochi ce-or lăcrima pe pagina-ți stelară,
va rămânea-ntrebarea retoric nerostită
dac-ai fost un vis sau dac-ai fost reală.

Colaj din titlurile poeziilor aflate în „Sipetul din Călineşti” – Florina Sanda Cojocaru

«Trage iadul de tine, tată»
şi crezi că de-mi vii «cu sufletul de mână»,
nu o să mă doară.
Eu îl rog pe bunicul
să mă dea cu «praf de aur»,
să nu mai cred că «bostanii mor de două ori»;
Îmi fac «turn de aripi» când «cerul peste gene» cade.
Nimeni nu ţi-a spus până acum
«să nu te pui cu zeii»,
când în «ploaie de vară»
cauţi «urme de Eminescu»?
Nimeni nu ţi-a spus că orice «amintire
despre tata» încă doare?
Şi în «nopţi de mai» prind «gust de lămâi în Călineşti».
O fi de la «leagănul din cornul lunii»
sau e ultimul ţipăt de «rămâneri în urmă»,
atunci când vrei «să dai viaţă monştrilor»
şi îmi repeţi că «nu o să doară» «balada rătăcitorului»?

Pentru Raluca – Liviu Micu

Am în listă un prieten, este Boris Ioachim,
Vizitează-i pagina şi apoi de vrei, vorbim.
E un om cu amintiri mult mai multe decât tine
Şi când îi citesc poezia, mă face să mă simt bine.
Chiar de bate apa-n piuă, de-o dragoste ne-mplinită,
Poate că a sale versuri, te vor face fericită.
Pari a fi puţin morbidă, eşti prea gri şi înnourată,
Deşi eşti atât de blândă şi frumoasă. De, eşti fată!
Nu-i păcat că tinereţea să îţi fie înnegurată
Şi apoi peste mulţi ani, să ai faţa prea ridată?
Chiar de-ai răsăritu-n spate şi priveşti doar spre apus,
Stai fată, cât poţi de dreaptă, zâmbeşte şi CAPUL SUS.
Postezi de anestezie, boli, necazuri, suferinţe,
Spui că vezi doar chipuri triste, fluturi trântiţi la pământ,
Priveşte şi peste drum, vezi ce fel de oameni sunt.
Asta am avut de spus, nu vreau sa-ţi scriu un poem,
Dar din câte înţeleg, viaţa ta e un blestem.
Eşti tânără, eşti frumoasă, fii şi tu mai pozitivă
Şi sigur că vei avea o moarte, cât mai tardivă.

PS
Şi pisica-ţi este neagră,
Dumnezeu să te înţeleagă.
Iar acum dacă socoţi,
Din listă poţi să mă scoţi.
Iartă-mă de te-am jignit,
Nu vreau să fiu ipocrit,
Ţi-am scris şi eu ce-am gândit.
Scriu poezii de clasa a patra,
Nu, de-alea, filozofale
Nu sunt ele, nici departe
Aşa bune, c-ale tale.
Nici gramatică prea multă,
Nu mă laud că eu ştiu,
Dar când scriu pe foaie versuri
Mă simt bine, simt că-s VIU.

Dacă ajungi prin Bucureşti
Şi vrei să mă întâlneşti,
Uşa-ţi e deschisă ţie, 
Am şi o fată şi soţie
Şi dacă cumva doreşti,
Aş vrea să le întâlneşti.
Noi te aşteptăm cu drag, 
Ca să treci al nostru prag.

Lili Cozma

Iti multumesc pentru dedicatia din carte si iti marturisesc naiv ca deja am devorat misterul Strainului „real din vis”. Este o nimfa a dorintelor nestiutoare care se oglindesc in vise ce reflecta nebanuite doruri. Tind sa cred (din prisma unui cititor a carui curiozitate este deja hranita) ca strainul tau este periculos de frumos si imaginea perfecta a celui mai util vis din haosul simtirilor care ne testeaza in fiecare zi. Cu o oarecare stangacie, sper sa nu te deranjeze indrazneala mea de a-ti asterne, aici, parerea despre daruirea ta cu subinteles, Strainului „real din vis”. Asadar, incantata de cunostinta!