Povești mute

La o zvârlitură de gând,
la o gură de aer distanță de tine, 
poveștile își consumă existența,
în pas alert,
pe străzi inundate sau pe astfaltul încins,
de când ieși din casă și până
tragi obloanele.
gonesc cu ochii fragezi, 
se opresc încărunțite,
își poartă cu demnitate ridurile.
dar tu nu știi, tu îți continui drumul
cu privirea în jos.
pleci de acasă, niciodată
nu ieși din tine.
nu-ți părăsești carapacea,
nici cerul nu-ți vede irisul.
te recunosc după lumina pe care ochii-ți 
o abandonează pe pământ,
firimituri aruncate de Hansel,
culese de Gretel.
nu-mi amintesc când ai uitat.
ești jumătate din povestea mea.
sunt la răscrucea dintre casă și cer.
deschide fereastra.
closed_doors_by_miraccoon-d5rr908
Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Blog, Poeme nepublicate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s