Trebuie să existe o constantă.
versul mă are ca țintă,
nu se abate decât rareori.
mă înjunghie când
picioarele mi-s deja afundate
în iarnă.
e îngheț tot timpul,
soarelui îi e teamă
să se apropie.
Cât de rău poate fi cu poezia?
n-am auzit pe nimeni
să moară de prea multe versuri.
morții nu vorbesc, totuși.
N-ai decât, poezie,
cândva,
voi ști să te înfrunt
