Departe în mine

Azi îmi lipsesc mie însămi,
nu tu chip, nu tu gânduri,
doar pași care mă poartă.
nu știu înspre ce mă îndrept,
mi-aș coase genele de cer,
să am mereu ochii deschiși,
să mă feresc de măști cu chip de oameni,
de oameni cu înfățișare de rai.
mi-e frică să nu mă mai găsesc,
deși la sfârşitul fiecărei călătorii,
tot de mine am dat mereu.
nu știu unde sau cum să mă caut
în normal,
deși-s statornică
asemenea unei flori a soarelui
în nestatornicia mea

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s