Pământule, de mă iubeşti cum te iubesc eu,
lasă să-mi crească flori de liliac şi de iasomie
când mă vei înveli.
am văzut moartea
purtând ochelari de soare
şi acelaşi baston,
să nu se lase doborâtă
de greutatea sufletelor adoptate.
mă pândeşte şi nu mă lasă să iubesc,
să răstorn Carul Mare
să zbor odată cu rândunicile.
ne naştem singuri,
trăim singuri,
murim singuri.
de când viaţa se traduce prin moarte?
uneori, mor în universul meu,
alteori, mă sting în al tău.
mereu uit că nici nu m-am născut
Reclame
Universul tău e pentru a muri şi a trăi în el – în acelaşi timp. Cu întreaga lume alături. La mulţi ani, Raluca ! De sfârşitul lumii am scăpat, dar cu universul nu ştim mai deloc ce e…
„uneori, mor în universul meu,
alteori, mă sting în al tău.”
La multi ani, Raluca draga !!
universul e infinit si rezumat la 2.