Am, totuşi, impresia
că nu am trăit în zadar,
că pot îndoi timpul şi fi acolo
unde soarele nu apune niciodată,
pentru a râde alături de îngeri.
de fapt, nu trebuie să-ţi spun
ceea ce ştii deja,
nu e nevoie să mă gândesc
la ce-mi rezervă ziua de mâine.
unde zâmbetul se zbate
între lumină şi întuneric,
ca într-un vis de mai
prelungit dintr-o viaţă într-alta,
te regăsesc mereu
în aşteptare
şi mă recunosc
„te regăsesc mereu
în aşteptare
şi mă recunosc”
Nu inteleg de ce o femeie trebuie sa astepte in loc sa ia intiativa..?
Jos cu vechile shabloane..:)!