Contemporană cu apocalipsa,
încerc să-mi croiesc drumul spre nori,
să nu mă-mpiedice eclipsa
ce vrea să ne înghită pe-amândoi.
alerg prin purgatoriu să mă vindec,
să uit c-am căzut în păcat,
nu vreau pe nimeni şi nimic să judec
mi-ajunge sufletu-mi neîmpăcat
un cântec de sus se pătrunde
cu stele, cer, praf şi dor de noi
plâng şi regret eclipsa ce te-ascunde,
tac şi mor, înăbuşită sub cearceaf de nori
Raluca Pavel 
LA MULTI ANI, RALUCA !
La mulţi ani, doamna Lenuţa şi multă fericire! 🙂
„…să nu mă-mpiedice eclipsa
ce vrea să ne înghită pe amândoi ”
– frumoase cuvinte, mulţumesc Raluca !
Eu îţi mulţumesc, Sorin! 🙂
Cu drag, Raluca ! 🙂
„…plâng şi regret eclipsa ce te-ascunde…” 😦
-Mulţumesc ! Mi-e dor de poemele străinului !!! 🙂
În curând, domnule Manoliu, sper că va apărea cartea 🙂
Mă bucur, este o veste bună! Îti doresc mult succes ! 🙂