În bobul acela de cafea
ți-ai păstrat tot amarul
adunat de-a lungul zorilor
petrecute pe malul mării
în așteptarea mea.
te gândeai că voi veni
și parfumul meu va îndulci
iarna din cafea.
nu mă mai aștepta, străinule,
am destule răni în talpă
în căutarea soarelui
una în plus m-ar ucide,
bobul amar de cafea
tot nu s-ar pierde
Raluca Pavel 
„nu mă mai aștepta, străinule,
am destule răni în talpă
în căutarea soarelui
una în plus m-ar ucide,
bobul amar de cafea
tot nu s-ar pierde”
INSPIRATIE SI SPOR, DRAGA RALUCA!
Amar, dar atat de bine ticluit din cuvinte, acest „BOB DE CAFEA” m-a coplesit !
Of, vă mulţumesc din suflet! :*
frumos si coplesitor in acelasi timp
Frumos,coplesitor si interesant
Mulţumesc frumos! 🙂
IMPRESIONANT~ DORESC SA POSTEZ PE PAGINA MEA~ ACESTE VERSURI
Mulţumesc frumos pentru apreciere! Puteţi face acest lucru, menţionând autorul, ceea ce am văzut că aţi şi făcut. Mulţumesc! 🙂