Au dat norii în foc

A dat cafeaua-n foc pe nori
la o discuţie cu zeii
despre câte suflete
mai are de-nghiţit Siretul.
mă judecam cu Mefisto
pentru sufletul lui Mitică
şi îl ceream înapoi, căci
n-am auzit de-un pact cu sânge.
al treilea din cei patru fraţi
nu era rupt din soare,
de mic grijă mare avea
de copiii cei din vale.
era cuminte şi-uneori
cred că răbda de foame,
mi-aduc aminte cum mijea
ochii căprui la ploaie.
se-aude şi acum un dor
de sub clopote-n ruină:
sunt prea tânăr ca să mor,
Siretule, nu-i mama de vină
Mefisto m-a privit şi mi-a-ndrugat:
eu cu Siretul aveam pact
nici cu zarul, Siretul nu a dat,
Mitică, de la naştere, e însemnat.

(Poem din Sipetul din Călineşti, Ed. Contrafort, 2011)