Conacul Miclescu

Moşia Călineşti se afla în posesia familiei Miclescu cel puţin din secolul al XVII- lea, clădirile mici ale conacului datând din anul 1640. Tot atunci s-a zidit şi primul conac de la Călineşti, pe numele lui Miclescu, construindu-se în 1711 – după cum rezultă din documentele de familie – prima variantă a conacului actual.

A doua etapă, decisivă în construirea conacului din Călineşti este legată de numele vornicului Costache Miclescu (1754-1839), care a restaurant clădirea, afectată de cutremurul din 1828. Tot el a construit, în 1813, împreuna cu soţia sa, Zoe Varnav-Liteanu (tot dintr-o familie de boieri moldoveni) şi biserica Sfântul Nicolae în interiorul parcului, sfinţită la 26 octombrie 1813. În 1845, lucrările au fost coordonate de fiul vornicului, marele logofăt Scarlat Miclescu (1788-1853), care a amenajat pridvorul bisericii, a zugrăvit locaşul de cult şi a lucrat catapeteasma. Biserica a fost sfinţită de către mitropolitul Moldovei, Calinic Miclescu.

Perioada de glorie a conacului din Călineşti este legată de numele lui Jean Miclescu (1856-1920) şi al soţiei sale, Alina Cantacuzino (1886-1917), care va amenaja în 1888, cele două scări monumentale “a la francaise” ale conacului, care încadrează marele salon de la etaj şi facilitează accesul direct din parc între cele două vaste terase ale clădirii. Alina Miclescu s-a implicat efectiv în decorarea unor spaţii interioare ale conacului, pe pereţii tapisaţi fiind expuse portrete de familie sau tablouri semnate de mari maeştri: Peter Oliver, Nicolas Largillere, Jacques Louis David, Camille Corot, Gustave Courbet, Camille Pissaro. Clădirea a adăpostit colecţii extrem de valoroase, tapiserii, vase chinezeşti, japoneze, franţuzeşti, hispano-maure sau orientale (de secol XVIII), sculpturi, precum şi o preţioasa bibliotecă (conţinând 11.000 de volume, multe incunabule purtând monograma mitropolitului Calinic Miclescu, care au fost arse de soldaţii ruşi în 1944). În 1921, când a avut loc reforma agrară, după Primul Război Mondial, moşia avea 12.000 ha, din pământ arabil, păşuni şi păduri. La moartea lui Jean Miclescu, moştenitorii, Mariaşi Gheorghe Miclescu (2 copii din 4), au primit 950 ha şi au locuit la conac până în 1941.

Având strânse legături de familie cu marea boierime, Micleştii au fost vizitaţi la conacul din Călineşti, în perioada 1900-1904, de foarte mulţi reprezentanţi ai aristocraţiei române, de la principesa Maria, viitoarea regină a României la Petre Carp (castelanul de la Tibăneşti-Iaşi, care era cumnat cu Jean Miclescu) şi Dimitrie A. Sturza (celălalt cumnat al proprietarului conacului), la Alexandru Cantacuzino (Nababul de la Baia-Suceava), boierii Cantacuzini (rudele Alinei Miclescu), C. Argetoianu, Ion Mavrocordat, Constantin Gane, A.C. Cuza, generalul Dombrovschi, Elena Brătianu, Teodor Rosetti-Solescu, diplomaţi ai Marii Britanii, Italiei, regele Carol al II-lea şi regele Mihai.

Acest mod de viaţă aristocratic a fost brutal întrerupt după cel de-al Doilea Război Mondial, instaurarea regimului comunist în Romania aducând cu sine exproprietărirea tuturor moşiilor, naţionalizarea conacelor şi arestarea membrilor boierimii române. A fost şi cazul lui Gheorghe Miclescu, care, după expulzarea de la Călineşti – a făcut ani grei de închisoare, dar şi al fiului său, Radu Miclescu, arestat pentru un complot imaginar împotriva regimului comunist. În aceste condiţii, pentru Radu Miclescu nu exista decât o singură şansă de supravieţuire: exilul. S-a retras în Germania cu soţia sa, Miona Miclescu, unde ea a lucrat ca cercetător ştiinţific, iar el ca proprietar al unui magazin de antichităţi. Magazinul de antichităţi a fost şi sursa principală de redecorare şi remobilare interioară a conacului restaurat din Călineşti. În 1990, proprietatea, conacul şi o parte de pământ de 106 ha au fost restituite familiei Miclescu. Radu şi Miona Miclescu au păstrat tradiţia de a menţine relaţii foarte strânse cu locuitorii satului Călineşti, trei familii de tineri primind în folosinta din partea lui Radu Miclescu loturi de teren arabil (câte un hectar) şi locuinţe pe domeniul conacului. O tradiţie ce a continuat cu dezvoltarea unui atelier de tâmplărie în fostele atenante ale conacului, unde şi-au găsit locuri de muncă patru tâmplari din sat şi cu organizarea unei moderne exploatări agricole. După un deceniu de eforturi făcute de ultimul descendent al familiei, Radu Miclescu, împreuna cu soţia sa, Miona, născută Flondor, au inaugurat în iunie 2005, un adevărat edificiu istoric şi cultural, lăsând posterităţii o mărturie vie a ceea ce însemna pe vremuri o reşedinţă boierească.

După mai mult de jumătate de veac de la naţionalizarea făcută de regimul comunist, unul dintre puţinele conace boiereşti din România retrocedate proprietarilor de drept a avut şansa de a fi restaurat cu atenţie şi remobilat cu gust pentru a redeveni o reşedinţă privată a familiei Miclescu şi un martor singular a ceea ce au fost cândva vechile curţi boiereşti din România, motiv pentru care soţii Miclescu intenţionează să transforme conacul în muzeu.

Cei care sunt interesaţi pot studia arborele genealogic al familiei Miclescu aici.

Acest material va fi updat pe măsură ce voi reuşi să adun cât mai multe date.

Moşia Miclescu în imagini (arhivă personală)

 


Anunțuri

18 comentarii

Din categoria Blog

18 răspunsuri la „Conacul Miclescu

  1. De ce ati numit blogul 19 trandafiri?

  2. Raluca

    19 trandafiri

    Pentru că Mircea Eliade este unul dintre scriitorii mei preferaţi;

    Pentru că toată viaţa am fost urmărită de numărul 19, care îmi poartă de altfel şi noroc;

    Pentru că, deşi nu sunt florile mele preferate, trandafirii sunt duali, într-un fel, prin frumuseţea şi delicaţea lor, dar şi prin spini.

    Pentru că (cu această ocazie îi mulţumesc din nou lui Mihail Ciupercescu):

    Trandafirul X 19
    Legenda grecilor spune că zeiţa florilor, Chloris, i-a rugat pe confrații ei olimpieni să vină fiecare cu câte o ofrandă, s-o pună la căpătâiul neuitării unei frumoase muritoare nimfe, să altoiască floarea pe care însăși i-o pusese pe mormânt. Dyonissos, stăpânitorul vegetației, al extazului și al fertilității, ce nu-și ascundea hobby-ul pentru strugurii vechi păstrați în butoaie, a dat începutului acelei noi flori mirosul (gândindu-se că astfel Chloris va fi mai îngăduitor cu el). Cele Trei Grații, mai mult ca să o stârnească pe Chloris, au învăluit florea cu strălucire, veselie și farmec. Zephyr a aerat ușor damful lăsat de Dyonissos, astfel că Apollo a reușit să dea florii lumina. Ares, războinicul, s-a minunat de splendoarea, gingășia și vulnerabilitatea noii flori și i-a pus deîndată spinii. Cupidon i-a impregnat un surâs, iar Afrodita i-a spus, admirativ, „trandafir”, care ar fi să semnifice
    fir către transcendență.”

    Şi pentru multe alte motive. 🙂

  3. Am intirziat sa-ti multumesc dat fiind farmecul unic al descrierii tale neasteptat de erudita…:) Pentru mine tradafirul este firul prin care trancend in timpul pierdut/trecut amintindu-mi pentru eternitate de bolta ce incununa poarta modesta a casei parintesti, unde am locuit pina in ziua plecarii mele din tara in iarna anului 1985, fara sa pot anticipa ce va urma….

  4. Reblogged this on Persona and commented:
    Am intrat astazi pentru prima data, la indemnul unei prietene din Germania, pe blogul 19 Trandafiri, al Ralucai.
    Intre altele, alaturi de poezie de o mare sensibilitate, am gasit acest text de suflet despre Conacul Miclescu, din Calinesti, Botosani, pe care vi-l recomand cu foarte mare caldura.
    Felicitari, Raluca.

  5. Raluca

    Vă mulţumesc din suflet pentru cuvintele frumoase 🙂

  6. Reblogged this on Pasarea Phoenix Remixed & co and commented:
    Ia uite că mai există şi romîni de viţă veche. În opinia mea a face ce face domnul Miclescu se numeşte patriotism!

  7. Raluca, daca-mi permiti sa-ti spun asa, imi place foarte mult ceea ce scrii. Daca vii vreodata prin Iasi, m-as bucura sa ne cunoastem. Sotia mea este si ea o mare amatoare (si din cind in cind autoare) de poezie. Eu am ceva rude in Botosani, unde inteleg ca traiesti, dar n-am ajuns acolo de vreo 15-20 de ani, desi ar trebui sa-mi fac timp cindva.

  8. M-am abonat la acest blog acum citeva luni fara a primi nici un mesaj via e-mail. Sper ca esti OK si iti vei continua postarile, Raluca. Iti doresc activitate placuta.

  9. Raluca

    Ar fi trebuit să mai primit din când în când, nu înţeleg de ce nu s-au trimis, doar am mai postat…Vă mulţumesc frumos, doamna Antonov! 🙂

  10. Raluca

    Vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase! Mi-ar face plăcere să ne cunoaştem, dar momentan eu locuiesc în Bucureşti şi ajung destul de rar pe acasă…

  11. Nici eu nu ajung prea des prin Bucuresti (nu-mi placxe deloc nebunia acestui oras). De obicei trec in fuga prin Otopeni in drum spre casa ori alte locuri. Sanatate.

  12. daniel

    imi place foarte mult denumirea acestui blog,raluca eu vad ca esti o fata plina de inspiratie si incredere,grei gasesi un om bun
    pe cat cunosc mai multi oameni cu atat imi iubesc mai mult cainele,

  13. daniel

    succes in continuare,

  14. Ruben. G

    Salut,
    Sunt un mare iubitor de istorie, mai ales cand vine vorba de istoria comunitatii in care am crescut. Ai scris foarte frumos despre Conacul de la Calinesti pe care am avut ocazia sa-l vizitez o data. Daca ai si alte informatii despre acest conac, te rog sa mai postez. Sunt in construirea arborelui genealogic al familiei mele si din cate am inteles un strabunic de al meu, mergea la conac si invata pe boieri cum sa faca gradinarit. Poate afli ceva din resursele tale. Uite si un nume: Gavriliuc Simion-strabunic.

    Multumesc!

  15. Pingback: Conacul de la Călineşti judeţul Botoşani4Botosani.ro - Imagini Botosani, Stiri Botosani, Evenimente Botosani, Video Botosani, Foto Botosani, Despre Botosani | 4Botosani.ro - Imagini Botosani, Stiri Botosani, Evenimente Botosani, Video Botosani, Foto B

  16. Salut,
    Foarte frumos comentariu Raluca,te apreciez pt munca ta!!!!
    Am o bucurie extraordinara cand aud de fam.Miclescu,pt ca am avut marele privilegiu de ai cunoaste in mod personal,si apoi am participat si eu fiind dintr-un sat alaturat Calinestiului,pt 3 luni la restaurarea conacului,au ramas doar amintiri dar amintiri ce nu se vor sterge niciodata,pt ca locul acela e incarcat de istorie!!!!!
    Ma simt privilegiat pt ca sunt contemporan cu ultimul descendent al familiei Miclescu!!!!!!!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s