Un singur virus îl purtăm cu noi
de când deschidem ochii,
ne urmăreşte peste tot şi uneori
ne aminteşte că e acolo.
ne trezim cu el, adormim cu el.
nu e grav, stai liniştită,
nu doare. doar sufletul plânge
pentru cei ce rămân în spate
cu virusul în priviri.
nu plânge, copila mea,
toţi purtăm boala asta cu noi,
ne ţine de mână de când ne naştem,
îmi spune tata, de pe patul de spital.
se moare o singură dată.
Raluca Pavel 
„…nu plânge, copila mea,
toţi purtăm boala asta cu noi,
ne ţine de mână de când ne naştem,
îmi spune tata, de pe patul de spital.
se moare o singură dată.”
Cunosc si eu aceasta resemnare a tatului meu cand ne-a parasit in urma cu 8 ani …
COPLESITOARE SCRIERE, RALUCA !!
Vă mulţumesc mult, doamna Lenuţa! 🙂
Raluca mi-ai adus aminte de tata… frumos!!
Mulţumesc 🙂