Azi e una dintre acele zile,
în care mă poți căuta în pământ,
mă duc să-mi odihnesc gândul,
naște prea mult haos sub ploaie.
azi degeaba mă strigi,
am nisip în urechi
și pânză pe ochi.
nu încerca nici să mă vezi,
azi sunt peste tot
sau niciunde.
azi nu știu cine sunt,
poate sunt tu,
umbra ta,
ori un gând în pământ.
lasă-mă așa.
Raluca Pavel 
Frumos poemul ! Imi place si fotografia lui Giorgio Roth !!
Si eu as vrea sa fiu tu sau umbra ta ; mi-ar fi mai usor sa te gasesc 🙂
🙂