Îmi închid sufletul în scoică
ca într-o colivie fără zăbrea
îl las să se scufunde în mare
să te caute prin mâl şi alge
să mă aştepţi cuminte în nisip
să nu-ţi fie teamă,
de te vei cufunda în mocirlă
poate îmi va lua ceva timp
până te voi găsi, nu dispera
dacă e să mori, mă voi izbi de stânci
până voi sparge scoica
sufletul meu să te ţină de mână
Sufletul din scoică
Din categoria Locul unde îngerii aţipesc
Raluca Pavel 
Buna dimineata, Raluca, „Sufletul din scoica” !!
Ferumos imi incep ziua !
Cu pretuire 🙂
Bună să vă fie şi după-amiaza! Vă mulţumesc mult, doamna Lenuţa! :*
„… sufletul meu să te ţină de mână”
– Frumoase cuvinte, mulţumesc Raluca ! 🙂
Eu vă mulţumesc! 🙂