Îmi închid sufletul în scoică
ca într-o colivie fără zăbrea
îl las să se scufunde în mare
să te caute prin mâl şi alge
să mă aştepţi cuminte în nisip
să nu-ţi fie teamă,
de te vei cufunda în mocirlă
poate îmi va lua ceva timp
până te voi găsi, nu dispera
dacă e să mori, mă voi izbi de stânci
până voi sparge scoica
sufletul meu să te ţină de mână
Anunțuri
Buna dimineata, Raluca, „Sufletul din scoica” !!
Ferumos imi incep ziua !
Cu pretuire 🙂
Bună să vă fie şi după-amiaza! Vă mulţumesc mult, doamna Lenuţa! :*
„… sufletul meu să te ţină de mână”
– Frumoase cuvinte, mulţumesc Raluca ! 🙂
Eu vă mulţumesc! 🙂