Uneori,
mi-e așa de frică de viață
încât mi-aș ridica o casă
în teiul de sub pământ.
teiul despre care tu nu știi nimic,
n-am vrut să-ți povestesc,
să crezi că mă cunoști,
străinule,
mă urcam verile în el
să văd de pot atinge
Calea Lactee
cu verdele din ochi
Bun gasit, Raluca!!!
Mi-a fost si mie uneori frica de viata, acum o iubesc si traiesc fiecare clipa gandind ca e ultima…
Imi plac scrierile tale si le astept cu mare drag:)
Cu admiratie,
Lenuta
Vă mulţumesc mult de tot pentru comentarii şi aprecieri şi vă aştept cu inima deschisă de fiecare dată când veţi vrea să poposiţi în lumea mea! 🙂