Ne naştem, trăim şi murim primitiv.
avem în vene impulsul de a lupta
pentru sine, pentru nimic și pentru prea mult.
e scris în genele noastre, în sânge,
e gravat în suflete.
de când am schimbat sălbăticia
cu trotuare, cu mașini şi cu lozuri în plic,
copacii cu zgârie-norii
frumosul cu necesarul
și gândirea cu calculatorul,
nu ne mai regăsim, uitaţi într-un program abandonat,
fără parolă.
legătura cu instinctele e tot mai vie,
se dezleagă de cer și de pământul reavăn.
decădem din graţiile naturii,
ne depărtăm mereu de raiul din care am fost exilați
suntem până la urmă mai răi ca niște primitivi.
supravieţuirea ne-a devenit singulară ca scop
şi pentru asta călcăm pe cadavre
Raluca Pavel 