Cu cât vreau mai mult
să mă lepăd de tine,
cu atât îmi simt zâmbetul de departe,
parcă vrei să am confirmarea
că nu eşti doar un vis.
poate nu eşti şi dacă e aşa,
nu e tocmai bine pentru tine.
iubirea mea sufocă, arde,
îngheaţă, vibrează, te ridică,
e mereu mai puternică, mereu alta,
întotdeauna acolo, aşteptându-te.
totuşi, mă lepăd de tine,
străinule,
pentru că îţi simt lipsa
Raluca Pavel 
😦
Eh, mai şi iubim, mai şi urâm străinul, ne mai lepădăm de el, apoi o luăm de la capăt! 😀
Contraste, contradictii….
🙂
Un om ( străin sau nu) dacă îl iubeşti, îl poţi părăsi, îl poţi lepăda, dar
cel mai greu este să-l scoţi din inimă! Măcar cu găndul vei fi mereu
alături de el.
Cu iubire sau ură, poemele „străinului” sunt deosebit de frumoase!
Cat de mult ne poate apropia… departarea… 🙂