Şi, uite-aşa, câteodată,
când mi se face dor de tine,
te scriu.
nici eu nu-mi înţeleg scrisul,
cuvintele-s într-o limbă
necunoscută mie,
literele nu seamănă cu nimic
în afară de fum.
străinule,
sufletul are alfabetul lui,
nu vorbeşte, nu scrie.
doar ia foc
când îşi aminteşte de tine
Raluca Pavel 
Nu mi-am pierdut nici o clipa speranta ca vei reincepe o noua serie
a poemelor strainului, care, stii destul de bine ca mi-au placut enorm !
Poemul de fatza il consider un alt cadou frumos venit in aceasta zi !!!
Iti multumesc!; Iti doresc multa inspiratie si, mult succes in continuare!!!