Nu, nu-s genul care să caute vinovaţi,
sunt obiectivă când e vorba de mine,
tu ştii lucrul ăsta cel mai bine,
probabil ochii şi durerea-s ca ai mamei,
greşelile şi teama de viaţă
ţi le-am tras la indigo.
da, tată, despre tine vorbesc
şi nu, între noi nu e o relaţie puternică,
de-ar fi aşa, poatel, n-ar fi invizibilă,
nu mă refer acum, ci în ani.
tată, tată, ai să regreţi că te numeşti aşa,
când ai să vezi de ce trage iadul de tine
şi eu nu văd ce s-ar fi putut simţi
Este trist, tu cel putin iti cunosti tatal;
Pe tatal meu nu l-am vazut niciodata!
Cine pastreaza în el durerea si rancuna, nu poate decât sa-si faca rau singur. Nu spun sa ierti, dar trebuie întoarsa pagina, ca sa poti scrie alta mai frumoasa dupa gustul tau. E numai parerea mea…
Domnule Manoliu, îmi pare extrem de rău, dar în acelaşi timp mă bucur. Poate dacă ar fi fost altfel, nu aţi fi fost acelaşi om sensibil 🙂
Se iartă uşor, domnule Carol, de uitat se uită greu. Paginile se întorc, uneori de la sine.
Chiar eram curioasă ce reacţii vor provoca poezioarele astea 3 😀
Citecs cu mult interes poezioarele acestea !
Multumesc pentru raspuns, o zi frumoasa !!!
pagina e intoarsa numai atunci cand amintirea a devenit ceva pe care-l punem undeva intr-un sertaras al memoriei si-l inchidem fara sa ne roada.
Domnule Manoliu, mă bucur mult! 🙂
Domnule Carol, mi-aţi dat o idee de poezioară 😀