Prefer să te iubesc nenăscut

Iubesc atât de mult copiii
încât nu vreau să dau naştere vreunuia
să fie dezamăgit de ce părinţi are,
să-şi fi dorit să se nască într-o altă casă
în care nu respiră dragostea sălbatică;
doar liniştea din ceruri.
îi iubesc prea mult
să-i las să sufere că mama nu e Venus
sau varianta feminină a lui Einstein
sau doar pentru că nu avem
aceeaşi definiţie a instinctului matern.
mai bine mă omor pe mine
înainte să le omor visele
sau să trăiască într-un cămin
cu durerea unui suflet
de dincolo

Anunțuri

11 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

11 răspunsuri la „Prefer să te iubesc nenăscut

  1. „Copil” fiind…ori ce ar face un parinte parca nu este indeajuns

  2. 19trandafiri

    E mai grav ca, atunci când ajungi „adult”, privind retrospectiv, vezi că părintele nici nu a încercat să facă îndeajuns 🙂

  3. Depinde de caz…Uneori un tata i poate spune copilului „tu nu esti fiul meu”, uneori un copil poate vedea cum mama lui aduce barbati in casa:), cert este ca parintii aia vor avea nevoie de acel copil candva, si incearca sa indrepte lucrurile, depinde de suferinta profocata copilul va accepta sau nu

  4. 19trandafiri

    🙂
    Da, depinde foarte mult de caz. De exemplu, un tată poate fi absent ani din viaţa copilului şi după reîntâlnire (prima pe care copilul o poate conştientiza), îi poate spune: între noi e o legătură invizibilă, de aceea nu o poate rupe nimeni. Între 2 oameni cu o astfel de legătură, e ceva nu? Ceva ce ei ar trebui să simtă. Poate simt amândoi, dar diferit. Hmm. Poate.

  5. Parerea mea este ca un copil ori cata ura si dusmanie ar avea…el va trage sa isi tina familia aproape. Atunci cand va vedea ca nu se poate, si ei continua sa il raneasca si sa il alunge, copilul se va indeparta si se va impaca cu gandul „sunt morti nu pot face nimic pentru mine”. Decat gandul „e viu si nu ma ajuta” eu prefer primul:)

  6. 19trandafiri

    Aşa e, primul gând e de preferat 🙂

  7. Experienta de copil este a noastra. Si ea nu trebuie decât sa ne arate ce nu trebuie sa facem. Nu sa refuzam sa facem altceva. Un copil, nu poate fi decât o sursa de bucurii, fericire. Fiecare zâmbet, clipa de râs si de joaca cu el, fiecare lacrima, se înscriu în suflet pe veci. Dupa mine, cine refuza aceste bucurii, pierde fara drept de apel, cele mai mari bucurii si placeri ale vietii. Si asta o spune cineva care a crescut, totusi, cinci copii… Din care trei au fost ai mei dintr-o prima casatorie.

  8. 19trandafiri

    E trist, Bianca, dar e adevărat…bine că e doar exerciţiu literar! 😀

    Aşa e, domnule Carol, un copil e cea mai mare bucurie a vieţii! Să vă trăiască toţi 5! 😀

  9. un exercitu literar destul de trist.
    ne cam frangi inimile cu exercitiile literare…noapte frumoasa ! 🙂

  10. 19trandafiri

    Da, e trist, dar dacă transmite ceva, pentru mine e reuşit 🙂
    Aşa de uşor se pot frânge inimi? 🙂 Noapte frumoasă! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s