Recidivez când e vorba de tine
te las să mă scrii ca pe un roman
mereu de la început
ca pe o poveste fără sfârşit
în care, eu sunt pământul, tu ploaia
mă speli, mă ştergi cu nori,
de fiecare dată când apare vreun fir de praf
ne reinventezi,
alteori, ne rescrii de dragul începutului.
sunt jumătate de când mă scrii
nu pot păşi fără tine,
nu mă pot ruga pentru noi
decât cu tine,
cealaltă jumătate
Două mâini pentru o rugă
Din categoria Locul unde îngerii aţipesc
Raluca Pavel 
Doua trupuri cu un singur suflet. Indivizibil. Exista ceva mai frumos?
Mă cam îndoiesc, eu cel puţin nu am auzit 😀
Nici eu… Si am trait aproape 53 de ani.
Păi, încă este timp de văzut dacă există altceva mai frumos 🙂 Dar nu cred. 😀
Oricum, cine vrea sa o pastreze trebuie sa înteleaga ca dragostea e o poveste care trebuie scrisa, si rescrisa în fiecare zi. Fara sa se repete niciodata. Numai inventând-o în fiecare clipa o tine în viata.