Ciorchine de struguri

Unele dureri rămân vii,
mereu de veghe,
te înfrână să te bucuri,
te lasă inert în faţa zâmbetului
şi te întrebi când ai uitat diferenţa
dintre virgulă şi punct.
un singur om poate arunca
în tine cu tot umanul din el,
fără să ştie câte vânătăi
îţi lasă.
aştepţi în zadar să vezi
sipetul de cicatrici,
până şi viţa de vie
te aseamănă
unui ciorchine de struguri

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Locul unde îngerii aţipesc

4 răspunsuri la „Ciorchine de struguri

  1. atât de usor se poate uita diferenta între o virgula si punct când viata câstiga punctele de suspensie… Si câteodata raspunsurile sunt la fel de dureroase ca întrebarile tacute.

  2. „Poetii sunt acele fiinte care exprima cel mai bine
    ceea ce-i doare” – Pedro Salinas.
    Imi place mult poemul tau si ii simt esentza ca mustul unor struguri !:)

  3. 19trandafiri

    Aşa e, domnule Carol, (ca de obicei, mereu pe fază 🙂 ) câteodată chiar şi cerul ne doare….

    Frumos citat, vă mulţumesc, domnule Manoliu! 🙂

  4. carmen

    s-ar putea sa incep sa mananc doar struguri albi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s