Am moartea în carne şi în sânge
nu ştiu, Doamne, de unde puterea
să mai pot vorbi despre ea,
ca şi când nu ar fi singurul lucru cert.
de-aş găsi în moarte liniştea,
de-aş putea transforma acolo
sângele în stele,
ar mai trebui o galaxie.
carnea mi-e zbrobită
de când a căzut toamna
peste mine,
în dimineaţa în care mama m-a întrebat
dacă cei de dincolo pot citi scrisori
cum le pot citi, unde să le lăsăm,
să o învăţ şi pe ea…
suferea şi ea de boala sufletului meu.
i-am spus, stelele nu au adresă
ei citesc în timp ce noi le scriem
sângele e mereu roşu
doar pe cer se vede aur
Să-mi scrii, fetiţa mea, am să citesc…
Un suflet si cuvintele lui…
🙂 nu mă aşteptam să fiţi aşa pe fază 😀
da, un suflet şi cuvintele lui…
🙂 ce frumos!
Mersi, Bianca :*
Raluca, Raluca… Daca ai stii…
Oh, Doamne … Superb ca si durerea din tine. Nu te-a mohorat , ci dimpotriva, te-a inaltat la Ceruri si dincolo chiar …
Foarte frumos, felicitari !
Doamnă Lungu, ce frumos aţi spus…vă mulţumesc din suflet pentru aprecieri! Sunt onorată! 🙂
Domnule Manoliu, vă mulţumesc mult! 🙂
sangele e mereu rosu…si lichid banuiesc:D
Sângele are culoarea inimii noastre…
Pingback: Debut literar pe Botosani Necenzurat | Botosani Necenzurat
Imi doresc tare mult sa citeasca… si cred ca noua ne-ar fi mult mai bine daca am sti ca pot citi atunci cand scriem…