Nu pot să adorm
decât întinsă vertical
pe gândul tău
ca o flacără ce arde noaptea
pe lacul din spatele casei,
văpaie oglindită infinit pe cer.
Nu pot să visez
decât risipită pe buclele negre
ce-ţi dorm pe chip
legănându-mi zâmbetul
bumerang între ochi închişi – deschişi.
Nu pot să te visez
decât adormindu-mi pe gene
departe de măşti
nu te pot imagina decât iubindu-mă
între file de cărţi, în spatele cortinei
între lumi de dincolo
Raluca Pavel 
foarte frumos !:)
Mulţumesc 🙂
nu pot să adorm decât la pieptul tău
acolo unde îmi rostesc toate rugile
ghemuită, zâmbind
nu pot să visez fără să mă ţii strâns în braţele alea puternice
să-mi furi câteva priviri şisă-mi săruţi fruntea
nu pot s-adorm
fara sa simt racoarea
respiratiei tale pe pieptul meu,
fara sarutul tau,
fara parul tau matasos
si parfumat care-mi inveleste
obrazul si umarul.
nu pot sa visez
pe altcineva
mai frumos decat
pe iubita care ma mangaie,
ma saruta, si ma inveleste
cu trupul sau cald si iubitor !
Ce frumos! 🙂 Facem un cenaclu aici 😀
Ce sa mai zic eu, printre atâtia artisti ? Decât : foarte frumos si profund.
Hehe, domnule Carol, aveţi foarte multe de zis şi bine le mai ziceţi 🙂
Poemele dumneavoastră merg la suflet. 🙂
Ah ! Multumesc.
Nu aveţi pentru ce. Meritul e al dumneavoastră. 🙂
„nu te pot imagina decât iubindu-mă
între file de carti , în spatele cortinei
între lumi de dincolo”
Multumesc, Raluca” pentru metaforele cuprinse INTRE FILE DE CARTI 🙂
Eu vă mulţumesc pentru apreciere şi pentru semnul lăsat. 🙂