Sub pământ

E-atâta linişte în jurul meu
de-aud tânguirea lunii,
bocitoarea
de dincolo de cer.
mă-ntreb, străinule,
e moartea promisă la-nceput?
nu-i nimeni să-mi vadă
lacrima ce se apleacă
spre pământul ce-mi va ţine de cald
la noapte.
nu-i nimeni să mă ia de mână,
să-mi arate o stea căzătoare,
să o prindă,
să mi-o arunce în ochi
sub pământ să nu fie
întuneric.

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Străinului

6 răspunsuri la „Sub pământ

  1. una? de ce numai una? tot cerul si nu e de ajuns. o poezie minunata care patrunde pana in adancul sufletului.

  2. 19trandafiri

    Mulţumesc mult, numai una pentru că nu sunt pretenţioasă 😀

  3. imi place poemul !:*

  4. 19trandafiri

    Multumesc!

  5. Ca de fiecare data… Superb!

  6. 19trandafiri

    Cristi, Cristi 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s