Întuneric

Sunt obosită de viaţă,
atât de obosită încât lumina
mă tulbură
îmi pierd minţile în fiecare
licărire
se închid ca într-un glob
ce îţi apasă plămânii
nu mai pot respira,
poate şi viaţa e obosită
de mine
de visuri născute moarte
aşezate cu grijă sub pământ,
mi-e locul lângă ele,
în curând,
străinule,
sufletul tău nu-mi va mai lumina
decât umbra

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Străinului

3 răspunsuri la „Întuneric

  1. Desi sunt obisnuit cu tema asta în poezie, o utilizez si eu pentru ca-mi place poezia „neagra” si universul lui Baudelaire, venind de la dumneavoastra, îmi da fiori reci pe spinare. Este foarte frumoasa.

  2. 19trandafiri

    Mulţumesc mult, e o temă care mă obsedează. 🙂

  3. Foarte trist poemul.
    Sper sa fie doar literatura.
    Gandurile tale ma ingrijoreaza, sincer!
    Draga Raluca, iti doresc o seara linistita!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s