Toate gândurile mă duc în visul tău
mă târăsc ca pe o sclavă,
lanţuri la mâni şi picioare.
mă împiedic de vârfurile munţilor,
tălpile mele înroşesc gheaţa,
trupul mi-e vlăguit,
ochii mi-s roşii de plâns,
doar în păr mai am stele.
străinule,
cum mă poţi iubi aşa?
mi-ai omorât frumuseţea,
să nu mă laşi
să fac drumul înspre tine
în zadar
Fortza de iubire incredibila! – Frumos de tot!:)
O frumusete care merita un modest ecou, venit de undeva din negura lumii… Sacrificiul pentru iubire, cei care o simt cu adevarat o fac fara ezitare… cum se spune pe aici, pe la mine acasa, „un régal” !!!
🙂 Cu mulţumiri şi zâmbete.