Nici nu ştii sub ce chin
mi se zdrobeşte trupul
dorul mă frânge ca un corset din fier.
fiecare gând de tine
mă răzbate ca un pumnal
şi-s plină de răni,
străinule.
nu mai am nimic
din chipul celei de ieri
din visele celei de mâine,
sunt trestie, mă îndoi
după cum te aduce vântul,
în stânga, în dreapta,
între lumi de dincolo.
nu mi te lua,
îmi place să te port pe mine
cu răni cu tot
Raluca Pavel 
Ai mult talent literar,imi plac mult aceste poeme dedicate Strainului!
Mulţumesc mult, domnule Manoliu! 🙂
Pictura Fridei Kahlo rezoneaza foarte bine… bravo…
Mersi, Istvan, îmi plac mult picturile ei 🙂