Ţi-am căzut cu tronc,
străinule,
de fiecare dată când te gândeşti la mine
te încearcă dorul de acasă
de parcă am fi copilărit pe aceeaşi uliţă,
sau am fi petrecut sărbătorile împreună,
de parcă aş fi începutul şi sfârşitul.
dacă îmi vei ghici dorinţa,
mă voi îndura de tine,
poate de Crăciun,
am să ocup locul gol de sub brad
şi-ţi voi colinda sufletul cu iubire
Raluca Pavel 
Te rog sa te induri; ar fi cel mai frumos colind!:)
sunt nou pe aici…si sunt surprins…placut…felicitari
alpha & omega. sfarsitul e inceput. inceputil nu e sfarsit, dar ii da nastere…. Imi plac poeziile tale pentru ca : bine scrise si cu talent ; gasesc intotdeauna un sambure filozofic bine ascuns. mersi.
🙂 Domnule Manoliu, doar „Dacă îmi vei ghici dorinţa” :)) 😀
BlueBerry, mă bucură mult a ta vizită! Sper să nu se oprească aici vizitele 🙂
Domnule Carol, comentariile dumneavoastră mă onorează! Vă mulţumesc! 🙂
Regret dar nu stiu sa ghicesc ganduri.
Mi-au facut placere vizitele mele pe acest frumos blog.
Si cum spune cineva „orice inceput are un sfarsit ” – am inteles…ma retrag,Saru’mana!
Ei, cum să vă retrageţi domnule Manoliu? Doar citam din versuri 🙂
Sper să vă revăd aici 🙂