Străinului meu

În agonia unei nopţi cu ploaie,
zeul a tras cu pumnul în cer.
nu se aştepta să nu te recunosc,
străinule,
deşi, fulgerele lui îţi luminau chipul.
nu se aştepta nici să orbesc,
steaua nordului mi-a albit ochii,
părul şi buzele.
nici tu nu m-ai recunoaşte,
străinule,
deşi-mi auzi inima bătând.
totuşi, aceeaşi stropi de ploaie
ne alintă pe-amândoi
Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Străinului

4 răspunsuri la „Străinului meu

  1. Frumos poemul! Imi place mult!:)

  2. primul vers e fantastic. o imagine superba. totul e bine scris si plin de imagini frumoase… dar „agonia unei nopti cu ploaie” e formidabil.

  3. 19trandafiri

    🙂 Vă mulţumesc din suflet pentru aprecieri! 🙂

  4. Strainule….
    Nici pe departe nu e un strain..e cel pe care tu il cunosti cel mai bine si nici nu cred ca nu il vei recunoaste niciodata!…un milion de oameni daca ar fi in fata ta, cu ochii inchisi, mei merge direct la el…
    Strainule…
    Asa iti place tie sa il alinti….si cred ca e cel mai frumos alint pe care l-am auzit pana acum..
    Emotionante cuvintele scrise de tine… un fel de resemnare pentru faptul ca il vei cauta toata viata si poate nu il vei gasi…Gresit! pot spune… Cu siguranta e langa tine…si a fost mereu…insa ..el…poate te considera „straina” lui si ori de cate ori te vede, cuvintele i se opresc pe buze, in admiratie…si uita sa-ti spuna asta…
    Cred ca daca ai reusi sa vezi mai adanc, in sufletul celor din jurul tau…vei gasi mai multi..straini..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s