Din adânc

M-am născut fără cuvinte,
străinule,
n-am ştiut cum să cer lumină
am căutat-o cu mâinile,
mi-am întins palma
cerşind viaţă,
printre scoici moarte,
în aşteptarea ta.
m-ai fi putut înţelege dintr-o privire
apa e rară ca pânza de păianjen
pe care mi-a aşezat-o întunericul pe chip.
ai crezut că-mi poţi citi trupul,
străinule,
ai aruncat năvodul în mare
nu ştiai că sirena nu are suflet
şi-aduci la suprafaţă
alveole de scoici

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Străinului

Un răspuns la „Din adânc

  1. cel mai frumos gand este despre Mare…si cate se mai pot spune.
    Marea este visare, speranta; esate chemare spre melancolie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s