Poate ești tu, primul care citește,
străinul meu.
te regăsești în visul meu
despre mare, vânt și ploaie,
te depărtezi de nordul meu,
apoi, te suprapui
ca o mască venețiană.
te apasă cerul, străinule,
doar privirea mea
îl oprește
să nu te strivească.
poate ești tu, ultimul care mă citește,
străinul meu
Raluca Pavel 
Draga mea „straina,”
Eu sunt primul care a citit poemul tau si ca de obicei in ultimele zile,
tot eu sunt si ultimul care citeste. Am simtit din cuvintele tale invitatia si,
vazand si numele care imi este atat de drag, „Strainul”, am venit!
Imi plac enorm poemele tale si le citesc cu drag, Mi-am permis sa opresc
poezia „O ZI” si iti multumesc. Au mai fost, dar… O seara frumoasa iti doresc si Week-End placut! (Ce este culoarea verde?)…Strainul :))*
🙂
Buna..nu sunt primul care citeste..cu siguranta…nu sunt nici strainul…insa iti spun ca sunt..admiratorul..felicitari!…ador cuvintele frumoase..am nevoie de ele pentru ca ele si dragostea prietenilor mei imi hranesc sufletul…
Te-am descoperit din greseala..plecand de la o curiozitate…am fost surprins si nu pot decat sa ma inclin admirativ…
Sper să revii şi să-ţi păstrez interesul! 🙂
Cu siguranta voi reveni…insa stiu cu siguranta nu imi voi reveni eu niciodata..:))…sunt IRECUPERABIL…
Mi-ai atras atentia cu ce ai scris pana acum..si atata timp cat vei avea ceva frumos de spus, interesul meu va fi pastrat…
Alpha & Oméga…
Nu am mai fost pe aici de un timp, corabia mea a trebuit sa navigheze un pic pe oceanul vietii.
Dar am citit acum, cu pofta si placere ce ati scris. Ca intotdeauna.
Multumesc.