Azi,
nu sunt în apele mele,
nici voce de sirenă nu mai am.
mă duc să-mi fac autopsia
să văd de mi-ai umblat prin suflet
încălţat cu gând rău.
străinule,
de voi fi pe moarte,
probabil voi fi tristă
nu ţi-am arătat nopţile trecute
cum e nisipul sub tălpile goale.
deja, privirea nu te mai cuprinde,
totul seamănă a pământ.
ai vrea să zâmbeşti tu pentru mine
în seara asta,
străinule?
da… dar nu sunt strainul… un moment de poezie foarte agreabil. O adevarata placere. E o bucurie ca v-am intalnit…
E o bucurie să ştiu că plac gândurile mele! Mulţumesc! 🙂
Hai sa incerc si eu ceva..
sper sa nu fiu deplasat, insa simt ca trebuie sa ma inclin in fata ta
un lucru straniu se intampla
te simt cuprinsa de o dragoste adanca.
sa vrei..sa poti …sa daruiesti…
cu multe sarutari sa coplesesti..
…acel…strain..
🙂 Nu eşti deloc deplasat 🙂
Daca nu deplasat, cel putin banal …in fata talentului tau…
Promit sa ma straduiesc mai mult…
Cred ca daca mi-ai da o provocare…as reusi sa fiu mai creativ..
Te salut!…Buna dimineata.
Îţi mulţumesc Raluca pentru că, aducând un poem al Străinului, mi-ai
dat ocazia să vizitez frumosul tău blog ! Îmi plac poemele tale, şi în
general felul cum scrii, astfel doresc, dacă îmi permiti, să mai revin
aici când ai noutăţi. Am reântâlnit „Autopsia sufletului” şi am rămas
încântat să citesc despre Străin! Încă odată îţi mulţumesc şi aştept
noutăţi ! Îţi doresc o seară minunată ! Cu respect – Ionică Manoliu !! 🙂