Îmi tremură degetele
de durere amară
mi-e frică,
străinule,
să te mai scriu.
îți stau în umbră,
aștept cuminte
primul zâmbet
pierdut în miez de noapte.
poate o cafea
de buze,
cu lapte din cer
o va alunga.
Voi sta cu tine,
nu te las singur,
străinule,
să ne împărțim, hai,
haosul
și țigara
Raluca Pavel 
Foarte frumos poemul; imi place enorm!
Iti doresc o seara frumoasa! ~Manoliu