Umbrele

Își aștepta de ani de zile
străina
mereu la aceeași oră
și acelaşi anotimp
în aceeași gară,
cuminte
cu mâinile la spate
ca un copil ce tânjește
după darul de sub brad.
de la un timp, a înțeles
se îmbrăca în negru
poate străina nu va veni
din lumea de dincolo.
totuși,
să fie pregătit
umbrele se recunosc

Un comentariu

Din categoria Străinului

Un răspuns la „Umbrele

  1. am citit cu placere acest poem!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s