Duminica aceea, mamă, avea gust de lămâie
m-ai îmbrăcat în mângâieri şi mi-ai cântat menirea.
îţi miroseau mâinile a poveşti
şi eu nu mă mai săturam să privesc.
mă legănai pe sobă şi mă suiai în tei
să simt mireasma verii de sub Cloşca cu pui.
imi reciteai fără pauze despre o fată din munţi,
iar doi brazi îmi arătau Calea Lactee
sângele a greşit, mamă
dar cineva, peste sânge, bine-a ales
vino şi ţine-mi capul în poală încă o dată
ca pe atunci, în nemuritorul Călineşti.
Raluca Pavel 