Camera e goală.
nici un iz de amintire
nu mai trezeşte simţurile
apa se prelinge pe cei patru pereţi
vrând să aline, parcă, dureri atemporale
geamul, uitat întredeschis, scârţâie
chemând frunzele să acopere
orice urmă de paşi
şi în suflet e toamnă
Raluca Pavel 
imi place forma poeziei. Îmi place ideea cu apa care se prelinge pe cei patru pereţi şi durerile atemporale. Dacă-i scrisă de tine este superbă. Bravo !
indeed
TARE