Presimt în mine o urmă de paradis pierdut.
Sunt doar o paiaţă cu lacrima ascunsă
sub mască şi cu sufletul frânt;
Otrava ta mi s-a risipit în carne
şi mi-a tulburat apele din sufletul cenuşiu,
fără alanuri, fără luminişuri;
Am frigul în priviri şi în inimă
Suferinţa m-a luat iar de mână,
ca o bunică ursuză…
Mă furişez în tăcere să fiu singură şi să plâng,
să mă revolt împotriva celor ce au încercat
să omoare în mine iubirea…
Vreau să găsesc în mine o dragoste nouă
tumultoasă ca o revărsare, fascinantă
şi să mă destram în fluturi şi flori…
atât şi nimic mai mult..