Nu e genul meu să scriu despre astfel de lucruri şi cei care mă cunosc cu adevărat pot confirma asta. Nu mai înţeleg lumea în care trăim absolut deloc şi asta nu face decât să mă deruteze. Cunosc în fiecare zi “oameni”, care îşi dau importanţă fără să aibă de ce sau care comentează doar ca să vorbească şi ei. Nu e genul meu să fac rău unui om gratuit, nici dacă îmi face rău, tot nu ripostez cum ar trebui, rămân doar la stadiul insultelor şi atât. Probabil sunt prea finuţă…Recent, am fost acuzată de faptul că am scris eu sau prietenul meu pe blog, nişte articole, poveşti, poezii care au adus unele jigniri, evident persoanei care m-a acuzat.

Eu pe blog, după cum poate vedea oricine, am doar un articol mai personalizat, cel cu avortul, care a fost realizat cu cel puţin 6 ani în urmă, în rest sunt mici referate sau idei care nu atacă pe nimeni. Celălalt blog al meu, Când Eva simte gustul Iadului, nu atacă pe nimeni, deoarece femeile menţionate în cazurile prezentate, şi-au dat bineînţeles acordul de a le face publice povestea.

Blogul prietenului meu, Cuvânt, face referire la viaţă. Spre deosebire de sute de oameni care nu au puterea să-şi povestească viaţa, mai ales dacă ea nu a fost una tocmai liniştită şi fericită, prietenul meu a găsit forţa să-şi facă publică viaţa. Cei care au înţeles esenţa posturilor “Acum zâmbesc mult” şi “La mare“, au înţeles faptul că omul este de admirat pentru modul în care îşi spune povestea (cu zâmbetul pe buze, mulţumind parcă într-un fel vieţii care l-a ajutat să devină omul care este acum) şi pentru felul în care a reuşit să treacă peste greutăţi şi pentru faptul că încearcă să le aducă speranţa celor care se află sau care s-au aflat vreodată în situaţia lui.

E mare păcat când cei din jur nu înţeleg acest lucru, mai ales dacă pretind că au o oarecare experienţă de viaţă. E şi mai mare păcat când cei care se regăsesc în poveştile prietenului meu, iau aceste poveşti drept atac personal. Atacul personal, insulta, bătaia de joc sunt cu totul altceva. Pentru necunoscători, îi sfătuiesc să consulte DEX-ul. Nu înţeleg cum unii pot afirma că prietenul meu îşi bate joc de alţii, când în aceste două posturi apar doar numele lui (Cătălin Iulian).

Persoana care m-a acuzat, bineînţeles, nu s-a putut abţine din a nu fi răutăcioasă, atacându-mă personal şi gratuit. În continuare, citez ce mi-a trimis.

“Raluca

Blonda criminală

Cu ce vă putem ajuta?

Pai, ar trebui sa incep prin a spune ca oricine imi cere ajutorul, eu ma ofer. Bineinteles nu ma supar, daca alte persoane imi cer ajutorul. Ajutorul meu inseamna profit. Nu am terminat Facultatea de Economie, dar prietenul meu care lucreaza la CEC mi-a spus puiut de ce sa nu mergem noi ne pisicim. Cel mai mult imi place sa fraieresc lumea. Am o placere deosebita sa sa vorbesc vulgar, sa jignesc, eventual sa ajut lumea, bineinteles contra cost. Cel mai multe imi place sa complimentez lumea. Si bineinteles ca vreau si eu. Vreau si eu ca bunica-mea sa imi spuna Fata, pentru ca asa se vorbeste si la Botosani. De asemenea, imi doresc enorm sa beneficiez de un calculator. Nu ma supar daca in timpul de serviciu laud asa lumea. Normal am si paradontoza.

Mi-ar placea sa fiu si eu tiganca. Nu ar fi frumos.

Scrii fata?

Ave Maria “

Am scris acest post doar pentru că nu îmi place să fiu acuzată pe nedrept. Când greşesc şi sunt acuzată, recunosc, îmi cer scuze şi îmi asum răspunderea…când nu…

Oricum, îmi pare rău că s-a ajuns aici…

Dedic acest post unei aşa-zise flori, Crina